rame
nu pot atinge ramele. altii se jucau cu ele, le dadeau in masinute, eu nu le pot atinge. pielea lor…yak…nici nu pot sa ma gandesc la asta fara sa incep sa tremur. nu-mi plac ramele. de fiecare data cand ies afara dupa o ploaie buna le vanez, le vanez pentru ca nu cumva sa calc pe una si sa o vad cum pusca sub presiunea piciorului meu, sa ii vad matzele si creierul. are creier? tre sa aiba creier, chiar daca e acolo….un sfert din sfertul bobului de orez. ceva tre sa aiba si saracul vierme inelat. si au fost atatea. saptamana asta ploua atat de bine intr-o dimineata, si erau peste tot, si erau in bucati, si erau in apa. ramele stiu sa inoate? si erau asa multe si topaiam pe strada ca o nebuna. sa nu le calc… si imi sunt urate si nu imi plac in nicio ipostaza. cum se pot juca unii cu ramele? yakkk… oare cat traieste o rama, ce isi poate dori o rama de la viata asta inafara de mancare, adapost si reproducere? oare ele nu au alte planuri? si cati pui fac? si cum ii fac? si ii fac in pamant? prin ce minune ajunge uratica noastra rama in pamant, si cum se trezeste ea? atunci cand simte ca e pamantul ud? la fel ca si melcii? melcii imi plac. ma pot chiar juca cu ei. ii si prind de cochilie ca sa ii trag din drum sa nu ii calce cineva. de dimineata am vazut un melc calcat…si mi-a fost mila de el. poate avea acasa o familie de melcisori.
stiu un banc cu un melc. il pot si reda.
cica suna soneria…tipul iese, deschide usa, se tot uita in stanga, drepta, spre vecini, inspre gradina….si observa apoi pe pragul din fata usii un melc. nervos, ia melcul si il arunca in gradina. dupa 10 ani…suna iar soneria. merge tipul si deschide, la care melcul din prag: -mah, tu ai ceva cu mine?
deci, imi plac melcii. nu indeajuns incat sa ii cresc, am incercat candva si a iesit foarte prost. dar…foarte prost.
ma gandeam ca vreau un vierme de matase. as reusi sa il cresc vara. am de unde lua frunze de dud. vreau sa il vad cum sa infasoara, cum face magie acolo. so…se ofera cineva sa imi dea un vierme de matase la vara?
