uhhhhhhhhhh, pare atat de normal si natural incat te pierzi incet. incepi sa simti ca poate….acolo ti-e locul. ca nu ai nevoie pe moment de mai mult si te lasi prada, renunti incet sa te mai controlezi, sa te ascunzi.

de ce ti-e asa greu sa fii acolo? chiar asa multe am ajuns sa cer de la tine incat nu mai poti sa tii pasul cu mine? sau care e problema? tine dragostea numai trei ani? si asta rotunjit, ca doar durata era parca 2 ani si 6-7 luni. nu vreau sa ajung sa ma gandesc serios la reactiile tale si sa ma chinui din nou. am mai trecut prin asta, incerc sa o evit pe cat de mult pot. ceee aiiiiiii????? de ce te comporti asa? pe ce numar in lista prioritatilor tale am ajuns? tot cad? tot mai jos, si mai jos?

am atatea pe cap, te rog nu-mi da inca un subiect de gandire. pentru ca poate voi incepe sa gandesc si nu va fi in avantajul tau.

si ca intotdeauna. ai plecat, ai revenit cu coada intre picioare si vrei sa ne intelegem. da, si eu mai folosesc tehnica asta dar ca eu m-am si ars cu ea. am vazut ca uneori nu mai ai la ce sa te intorci. oare cat iti va lua pana te vei arde si tu la fel ca si mine? nu te juca, cu lucrurile si persoanele care conteaza pentru tine…nu te juca joculete tampite. pentru ca suntem oameni, avem reactii autentice, uneori prostesti, regretam chestii aiurea si facem multe alegeri care sunt foarte departe de optime.

urasc sa vreau sa vorbesc cu cineva, sa sun si sa nu mi se raspunda.

si ea stie exact cum se va termina totul, dar nu te impiedica sa incerci, poate chiar te sustine pentru ca asa e cel mai bine. sa te lovesti pentru a avea de unde sa te ridici. sa te joci putin cu mersul lucrurilor si sa nu renunti pana nu ai aflat ce vroiai. poate te va costa, chiar prea mult dar nu poti da inapoi pentru ca esti incapatanata si ambitioasa…si pentru ca ai vazut ceva, something small and shiny.

si ce faci atunci cand nu poti incadra experienta nicaieri? si ce faci atunci cand kid nu are nimic de pierdut? astia sunt oameni foarte periculosi, te pot lasa la fel de usor cum te-au luat langa ei. si tu ai putea pierde atatea. si renunti? normal ca nu, tre sa iti dovedesti fie ca ai avut dreptate, fie ca nu merita sa mergi mai departe. si mergi mai departe, iei atitudinea unui pui abia iesit din ou care aproape zice -haide, arata-mi cine esti si da-mi un motiv-

si kid ce face? hmm….vom vedea, right kid?

I think it’s time, we give it up
And figure out what’s stopping us
From breathing easy, and talking straight
The way is clear if you’re ready now
The volunteer is slowing down
And taking time to save himself

The little cracks they escalated
And before you know it is too late
For making circles and telling lies

You’re moving too fast for me
And I can’t keep up with you
Maybe if you slowed down for me
I could see you’re only telling
Lies, lies, lies
Breaking us down with your
Lies, lies, lies
When will you learn

The little cracks they escalated
And before you know it is too late
For making circles and telling lies

You’re moving too fast for me
And I can’t keep up with you
Maybe if you’d slowed down for me
I could see you’re only telling
Lies, lies, lies
Breaking us down with your
Lies, lies, lies
When will you learn

So plant the thought and watch it grow
Wind it up and let it go

si daca nu iti dai seama ca e el? si daca nu va ramane indeajuns incat sa poti sa iti dai seama? daca vei alege gresit, vei avea o scuza pentru nefericirea ta? si vei mai avea o a doua sansa? ti-o va acorda persoana potrivita? vei putea fi tu?

azi a fost o zi placuta, o zi cu el. dar nu numai. azi auzeam cum cineva din troleu, din spatele mele saluta si imi spunea numele. nu am reactionat. e un nume comun. persoana cu cine eram imi spune…vezi ca te saluta cineva. ma intorc si il vad. un fost prieten…de acu hmmm….6 ani. cineva care si-a dorit de la relatia noastra mai mult decat eram dispusa sa dau si de aia a anuntat in toata tara ca a primit. mdeah. nu mai conteaza acum. era atat de schimbat, era de-a dreptul superb. si m-a intrebat….nu ma mai recunosti? cum sa nu te recunosc cand esti atat de mishto? si totusi, initial nu mi-am dat seama cine e. e ciudata viata asta, mai ales cand iti arata cum cresc oamenii cu care ai fi putut ramane tu, oameni care au fost langa tine in anumite perioade. azi am ajuns sa ma gandesc de doua ori la ideea asta. si f. s-a schimbat asa de mult, e superb cateodata, are pasiuni, si e la fel de deschis, poate chiar mai deschis decat in perioada in care ii vedeam ochii lucind cand ne intalneam.

si normal ca azi trebuia sa il intalnesc si pe altul. si normal ca iar m-a lasat lata cu privirea aia combinata cu cel mai superb zambet posibil. si bonus, azi i-am cunoscut cel mai bun prieten, mi-a placut, se aseamana chiar si fizic…nu mai vorbesc de gesturi sau voce. erau frumosi, era frumos, nu mai vreau sa se uite in ochii mei, nu mai vreau sa ma uit in ochii lui pentru ca ii cedez. fara sa vreau, poate chiar fara sa imi dau seama dar chiar nu pot sa ii rezist. si ce fac cand nu pot rezista? plec. ma privez de privirea lui si imi continui drumul. desi ce mi-as fi dorit cel mai mult era sa ma invite cu ei la un ceai. un ceai pregatit de el. sa pot sa il vad in fata mea, sa ii pot vorbi, sa il ascult si sa il provoc prin vorbe. sa imi spuna lucruri ascunse si sa ma topesc sub privirea lui. si apoi direct sa devina indiferent si sa se departeze de mine. eu sa il analizez, el sa roseasca si sa se apropie din nou….mai vrei ceai?

a mai ramas o persoana de provocat. cineva care nu incepe batalia, dar o continua pana noaptea tarziu atunci cand o initiez eu. cineva care vorbeste cu mine pentru ca -you’re fun to talk to- . si se chinuie cand eu nu fac nimic, dar are atata tarie incat sa nu-mi arate asta. imi da amorse, ma atrage la fel cum o planta carnivora isi atrage prada si se joaca. se joaca curat, da inapoi de fiecare data cand provocarea incepe sa il atinga cu adevarat, foloseste indiferenta dar nu e in stare sa fie indiferent pana in capat. hm…azi oare cu ce vine?

maine ce imi va aduce?

Sunt o necunoascuta in spatele unui monitor de 17.

As vrea sa pot fi sigura pe mine si sa aleg variantele cele mai bune.

Pastrez hainele de care ma atasez foarte mult timp.

Mi-as dori sa zbor acum sau sa practic un sport extrem, sa zambesc in fata camerei lui sau sa privesc doi ochi caprui.

Nu imi place ziua de luni pe care as sterge-o din orar cu cea mai mare placere.

Ma tem de caini turbati, iubire, ”prieteni”, ace, cateodata inaltime.

Aud muzica care iese din boxele mele si ma relaxeaza.

Imi pare rau ca inca nu am ajuns sa vad un punct luminos pe umarul lui si sa ma simt implinita.

Imi plac batranii cu zambetul pe buze, ciocolata, caramelul, covrigii cu mult cascaval, ochii patrunzatori, cartile, libertatea, nebunia, berea cu lamaie, cola, mainile ingrjite, cainii, plimbarile, pantalonii in carouri, tenisii, oamenii interesanti, aparatele foto, mirosul de vopsea, tricourile, plusurile, viorele… si inca cate.

Nu sunt de acord cu manelistii, persoanele wannabe, laudarosii, incalzirea climatica, oamenii stresati aiurea, si inca doua cuvinte: niciodata si intotdeauna.

Cant sau fredonez, nu ma pot abtine de la cantat la concerte, daca stiu versurile, cant in masina, cateodata cant si in autobuz fara sa imi dau seama, ii cant lui, cant.

Niciodata e unul din cele doua cuvinte pe care le-as sterge din dictionar si vocabularul omenirii.

Rar…asta e una grea. rar rezist o zi intreaga fara sa zambesc sau sa fur zambete de la cei de langa mine. (oare am reusit asta?)

Plang pentru ca e o forma de descarcare foarte benefica pentru mine. plang in fata oamenilor pe care ii iubesc, ceea ce nu e prea bine pentru mine, de multe ori nu ma pot abtine.

Nu sunt multumita pana nu imi termin treaba cat mai bine posibil, pana nu adaug ceva personal in ceea ce fac si pana nu vad intunericul dupa o zi plina.

Sunt confuza da, sunt. pot fi atat de confuza incat sa ii ajut si pe ceilalti sa ajunga chiar mai confuzi decat mine. dar nu fac din asta un obicei.

Am nevoie de-o femeie, care sa stie…meseriiieeeee. am nevoie de prieteni, am nevoie de atentie si de iubire, am nevoie de certitudini de moment, de zambete, flori, copii cu ochii fascinanti.

Ar trebui sa imi gasesc vocatia, sa fiu hotarata in momentul in care o voi gasi si sa fiu fericita.

si nu, nu a fost ziua mea. dar am participat si eu la ziua alteia. si m-am simtit bine, si am aflat chestii despre teoriile mele…si am facut multe poze. si m-am bucurat pe o banca alaturi de el. de mult nu am mai reusit sa stam impreuna si sa fie atat de bine. si sa vorbim despre toate nimicurile. sa chiar putem vorbi despre activitatile de peste zi, sa ne facem planuri, sa asteptam ziua de 1 mai, sa ne vedem facand asta peste ani si ani. si iar mi-a repetat cineva ce baiat bun am langa mine? ce-ti pasa tie????? e treaba ta??? stiu ca il admiri. am vazut pana acum ca poti avea omul perfect langa tine, sau poate pe cel aproape de perfectiune, sa te iubeasca mai mult decat pe soare si sa nu fie pentru tine. am vazut asta. cum sa ma avant acum? eu il vad din alte perspective, eu ii vad si punctele slabe, vad cat de mult trebuie sa muncesc pentru motivarea lui si de multe ori ma scoate din pepeni treaba asta. dar poate el e acela, poate merita atata munca pentru a-l ajuta sa creasca. si oricum, nu voi face ce imi spui tu. voi face doar ce imi spun eu mie, cateodata nici asta nu voi face. pot sa ma uit in ochii lui si sa ii spun cat de mult il iubesc, stiu ca pot fi acolo pentru el. cred ca problema mea e aceea ca…nu stiu exact ce sa cer. si inca imi e bine, nu cer prea multe. sper doar sa nu vina si perioada in care eu sa cer si el sa nu poata.

azi am fost geloasa. pentru ceva ce nu mi se permite. eu nu am dreptul sa fiu. si iar intru in ceva care ma depaseste. si nu vreau sa fac asta, si mi-am propus chestii si nu stiu cat de realista am fost cu asta. si sunt in the mood for helping. si ma simt bine. si vreau sa te simti si tu bine! universul iti va transmite energia mea, doar sa fii destul de deschis.

stiu un banc cu un melc. il pot si reda.

cica suna soneria…tipul iese, deschide usa, se tot uita in stanga, drepta, spre vecini, inspre gradina….si observa apoi pe pragul din fata usii un melc. nervos, ia melcul si il arunca in gradina. dupa 10 ani…suna iar soneria. merge tipul si deschide, la care melcul din prag: -mah, tu ai ceva cu mine?

deci, imi plac melcii. nu indeajuns incat sa ii cresc, am incercat candva si a iesit foarte prost. dar…foarte prost.

ma gandeam ca vreau un vierme de matase. as reusi sa il cresc vara. am de unde lua frunze de dud. vreau sa il vad cum sa infasoara, cum face magie acolo. so…se ofera cineva sa imi dea un vierme de matase la vara?

si cat de bine e acolo. cat de bine e sa te plimbi intr-un orash strain pe care deja il cunosti ca si pe orasul natal, sa nu te cunoasca nimeni, sa poti vorbi in ce limba vrei tu fara sa se uite lumea urat la tine, sa fie curat, sa fie multi turisti chinezi, sa nu ai program, sa te comporti ca si cum nu ai avea ganduri, sa mananci cu pofta pe malul apei. si sa platesti servetelele care ti-au fost aduse cu pizza. sa prinzi un apus…sa iti faca el poze cu apusul acela. si apoi sa observe prietenii tai…uite…poza asta a fost facuta de ziua ta. si tu…da??? nici n-am observat. sa treaca timpul pe langa tine. sa poti sa admiri, sa te simti liber. vreau experianta asta again and again. vreau experienta asta in paris. nu vreau sa plec cu autocar, nu vreau sa ma duc organizat, nu vreau sa ajung candva in venezia si sa fug dupa ghidul care tine ridicat un bat si ceva pe el. nu vreau sa mai fiu acum aici. vreau ca ziua de maine sa imi aduca doar vesti bune, m-ar putea distruge vestea daca ar fi varianta rea.

poate ar trebui sa imi cer scuze unui necunoscut pentru ca am fost prea ingamfata. poate el ar trebui sa incerce sa inteleaga ce se intampla in jurul lui. poate ar trebui sa incerc sa o inteleg pe ea. de fapt, o inteleg. inteleg perfect modul in care gandeste si de ce nu renunta. dar ce sa fac? sa fiu de acord? sa o ajut sa intre si mai mult in ceva care pana la urma o va depasi? si atunci? atunci ce sa fac? m-as mai putea uita in ochii ei cand as sti ca n-am facut nimic atunci cand trebuia? si ce as putea face? sa caut un asasin poate. care imi e scopul, de unde sa incep si spre ce directie? pot eu face ceva? poate cineva sa faca ceva? prea multe idei aiurea fara tips-uri.

vreau sa fiu nichita. vreau si eu sa il misc pe gica in ce parte gandesc. poate asta m-ar ajuta. vreau sa pot face vlaji-vlaji si sa fie toate aranjate normal. si vraja sa se patreze, sa nu poate fi modificata de nimeni. si vreau sa fiu fericita cu ceea ce am, sa apreciez toate lucrurile marunte care ma ajuta in fiecare zi sa zambesc.

vreau sa ma regasesc, dupa atata timp…..vreau  sa stiu cine sunt eu. sa fiu sigura pe ceea ce stiu in legatura cu mine.